Vechi şi nou în învăţământul comunei Făurei

            Comuna Făurei este situată în partea de est a judeţului Neamţ, la o distanţă de 28 de km faţă de oraşul Piatra Neamţ şi la o distanţă de 22 de km faţă de oraşul Roman. Se află la intersecţia paralelei de 45⁰ 54′ latitudine nordică şi a meridianului de 28⁰ 48′ longitudine estică.

           Este compusă din satele Budeşti (cel mai mare din cadrul comunei), Făurei, Climeşti şi Micşuneşti, fiind mărginită la nord de comuna Bărgăuani, la sud de comuna Secuieni, la est de comunele Trifeşti şi Dulceşti iar la vest de comunele Bărgăuani şi Mărgineni.

            Din punct de vedere geografic, teritoriul comunei Făurei se află situat în Podişul Moldovenesc, în apropierea liniei ce desparte dealurile subcarpatice de Podişul Moldovenesc. În ceea ce priveşte vechimea satelor, acestea sunt menţionate documentar încă din secolele XV-XVI. Astfel, satul Făurei este menţionat pentru prima dată într-un act de întărire, din data de 3 septembrie 1459, al boierului Goştilă. Cuprinde şi Tatomireştiul, amintit pentru prima dată în 1487. Satul Climeşti este menţionat în documente în secolele XV-XVI. Numele său vechi este “Ghirva”. Satul Budeşti apare consemnat într-un document emis de cancelaria Moldovei la 1 septembrie 1444, în timpul domniei lui „Ştefan voievod domn al Ţării..”, unul din fii lui Alexandru cel Bun, care dăruia acest sat lui Pan Mic Crai, acestui „boier al nostru credincios” drept răsplată pentru credinţa sa faţă de domn. A purtat şi numele de Budeşti – Ghica. Micşuneştiul este o localitate veche, datată în a doua jumătate a secolului al XV-lea, fiind întemeiat de unii din vitejii lui Ştefan cel Mare. Se pare că voievodul a poposit aici în timpul retragerii spre Războieni, pe Valea Orbicului şi de aici în Codrii seculari ai Bourului.

            În condiţiile vitrege prin care trecea poporul român în secolul al XIX-lea, în satul Budeşti apărea una din cele mai vechi şcoli din Moldova. Aceasta reiese din scrisoarea lui Costache Negruzzi, din 28 aprilie 1838, către Gheorghe Asachi, în care este menţionat aga Alecu Ghica ce a înfiinţat o şcoală particulară pe moşia şi pe cheltuiala sa, pentru copiii sătenilor.

            Mai târziu, după adoptarea legii învăţământului în 1864, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, s-a înregistrat un progres remarcabil în dezvoltarea învăţământului. Şcolile vechi, care au rezistat, au folosit ca model pentru altele. Aici poate fi inclusă şi şcoala din Budeşti-Ghica, ce funcţiona în 1869 – 1870 avându-l ca învăţător pe Vasile Ionescu, iar revizor şcolar era G. Obreja. În decembrie 1871 este încadrat învăţătorul P. Mureşan, în vârstă de 23 de ani.

            Informaţii mai detaliate, referitoare la şcoala din Budeşti, datează din anul şcolar 1891 – 1892, de când se păstrează primul catalog comun, pentru clasele I-IV, al căror învăţător era preotul satului, Constantin Mironescu. În acel an, conform catalogului respectiv, au frecventat şcoala un număr de 33 de elevi, dintre care 17 la clasa I, 7 la clasa a II-a, 2 la clasa a III-a şi 7 la clasa a IV-a. În 1895, aflăm că satul Budeşti, ce avea 819 locuitori, „are o şcoală” ce era frecventată de 42 de elevi. Numărul mic de elevi ce urmau cursurile erau cauzate printre altele de rezistenţa părinţilor de a nu da copiii la şcoală pentru că „li se strică capul”, iar „fete la şcoală, cine dracu’ a mai văzut”, lipsa de localuri, mobilier şi învăţători, dar şi opoziţia unora dintre boieri.

            La 1900, şcolile cu mulţi copii funcţionau cu clasele I-V, deci învăţământul era de cinci clase în mediul rural. Aici, la Budeşti, este menţionat un post, clasele I-V, cu 48 de elevi, învăţător fiind Constantin Baltă. Se preda lucrul manual, se făceau împletituri din paie, nuiele şi papură, cusut şi împletit pentru fete.

            Printre localităţile cu şcoli menţionate între 1907 – 1917 se număra şi Budeşti – Ghica. Aici erau 91 de copii cu vârsta între 1 – 14 ani, cu local propriu pentru şcoală, o sală de clasă, cu un post de învăţător şi diriginte N. Rusu şi Vasilescu.

            După cel de-al doilea război mondial, situaţia avea să se schimbe. Până în 1948, tineretul şcolar învăţa 7 clase complementare cu o programă redusă, după care preda un singur învăţător. Odată cu reforma învăţământului s-au pus bazele unui învăţământ gimnazial, mai profund, mai ştiinţific, cu toate obiectele predate de profesori. Ordinul dat de ministru prevedea înfiinţarea ciclului II cu clasele V-VII în comune. Însă baza materială în şcolile comunale era foarte slabă: nu erau săli de clasă suficiente, nu era mobilier, nu existau suficiente cadre didactice calificate, iar la unele discipline lipseau manualele.

            Acest lucru avea să se rezolve într-o anumită măsură, în toamna – iarna anului 1948, când reprezentanţii primăriei şi părinţii au confecţionat bănci şi table şcolare. Începând din primăvara anului 1949 au început să se folosească conacele boiereşti (naţionalizate în acest an), ce erau destul de spaţioase. Aşadar, pentru obştea din Făurei nu s-a înfiinţat gimnaziu în comună în 1948. Erau folosite doar conacul lui Ghica din Budeşti şi al lui Cristea Solomon din Făurei.

            Înfiinţarea şcolilor în comună, în anii următori, a dus la înbunătăţirea condiţiilor de studiu, iar după introducerea mijloacelor de transport în comun ce făceau legătura cu oraşele din jur, în 1965, unele cadre didactice din oraşe au început să facă naveta la şcolile unde erau numite, fapt care se menţine şi în prezent.

            În ceea ce priveşte locaţia şcolii, trebuie menţionat că aceasta funcţiona, pe la 1894, într-o cameră cu lut pe jos, închiriată în comună. Spaţiul camerei de clasă era nesatisfăcător faţă de numărul elevilor.

            În 1899, şcoala din Budeşti se afla într-o casă ţărănească, acoperită cu stuf, prin care ploua, cu lut pe jos, cu ferestre mici, întuneric pe vreme înnorată, încât elevii, 47 la număr, nu puteau citi din cărţi. Nu erau întrunite condiţiile igienice, mobilierul era în sistem vechi, cu bănci lungi.

            În 1906, ca urmare a creşterii a numărului de copii înscrişi, primăria din localitate cumpără un nou local, un fost han, care se dovedeşte în curând a fi neîncăpător pentru cei 86 de elevi. Şcoala a funcţionat în acest han până în 1931 – 1932, când în urma iernilor grele cu multă zăpadă şi a primăverilor ploioase, acoperişul vechi şi şubred al clădirii a căzut. Tot în această perioadă, directorul şcolii, învăţătorul Gheorghe Eşanu, a fost prădat şi asasinat când venea de la Roman cu salariile colegilor săi. Neavând cine să se mai intereseze de reparaţia acoperişului, acesta a început să se degradeze rapid şi odată cu el, întreaga clădire, încât nu a mai putut fi folosită. Ca urmare, şcoala şi-a desfăşurat procesul său instructiv-educativ prin casele sătenilor: Ion Covalschi, Nicolae Lăpuşneanu, Gheorghe I. Vizitiu, Neculai Anton, Neculai Vizitiu, ş.a.

             În ciuda condiţiilor precare, neadecvate procesului de învăţământ, şcoala a rămas o instituţie ce a adus o contribuţie esenţială la dezvoltarea comunităţii.

            În aceste condiţii vor învăţa elevii până în 1941, când colonelul Ghica, proprietarul moşiei din Budeşti, va pune la dispoziţia şcolii, în mod gratuit o sală spaţioasă, foarte curată şi adecvată pentru desfăşurarea procesului instructiv-educativ, iar în 1942, învăţătorul Ioan Dăscăliţa, directorul unităţii, va pune la dispoziţia elevilor încă o sală de clasă din casa proprie.

            Din 1950, după ce a fost naţionalizat, conacul boieresc Ghica a servit drept singură locaţie pentru şcoala Budeşti (imag. 1). Şcoala dispunea de 7 săli de clasă, din care două erau destinate laboratoarelor de fizică, chimie şi biologie, iar una cabinetului de ştiinţe sociale. Spaţiul sălilor de clasă era suficient pentru numărul elevilor. Acestea erau destul de spaţioase, curate şi călduroase. În prezent şcoala s-a mutat ca urmare a retrocedărilor.

            Datorită scăderii numărului de elevi, la Budeşti au rămas doar grădiniţa şi clasele I-IV. Clădirea grădiniţei a fost construită în 1974 şi reabilitată în 2010 (imag. 2), iar elevii claselor I-IV învaţă într-o clădire construită pe terenul de fotbal al comunei şi care a fost finalizată în 2009 (imag. 3).

Imag. 1 Fostul conac din satul Budeşti, com. Făurei, jud. Neamţ, a aparţinut Emanuelei Ghica, nepoata lui Mihail Kogălniceanu. Are 20 de camere, pivniţe şi curte. Foişorul a dispărut după exproprierea din anul 1949. Conacul (locuinţa) a fost folosit de şcoala şi grădiniţa din sat. Este construit în cărămidă şi piatră pe suprafaţă de 426 m. Aşezat în centrul satului, fostul local de şcoală din satul Budeşti, comuna Făurei, nu a reprezentat locul de învăţătură al copiilor decât din anul 1950

Imag. 2 Şcoala primară din Budeşti

Imag. 3 Grădiniţa Budeşti

            La Făurei este menţionat la 1900 un post, clasele I-V, cu 80 de elevi şi învăţător C. Gherghel. Între 1907 – 1917 erau 142 de elevi cu vârsta între 1-14 ani, localul şcolii era propriu, o sală de clasă cu un post, învăţător şi diriginte era M. Podoleanu.

            După cum s-a văzut în rândurile de mai sus, şcoala din Făurei funcţiona în conacul boieresc al lui Cristea Solomon.

            Actuala clădire este construită din două corpuri. Primul corp cuprindea clasele I-IV, construit în anul 1947, iar al doilea corp cuprindea clasele V-VIII, construit în anul 1972. Această construcţie a fost făcută cu ajutorul locuitorilor din comună. În prezent, la Făurei învaţă elevii claselor V-VIII, iar din anul şcolar 2011-2012, cladirea şcolii a fost reabilitată (imag. 4).

Imag. 4 Şcoala Gimnazială, Comuna Făurei

            La Micşuneşti este amintită între 1907-1917 o şcoală cu local închiriat, cu 18 copii cu vârsta între 1 – 14 ani şi cu un post de învăţător şi diriginte – pr. C. Văleanu.

            În Climeşti este menţionat la 1900 un post cu clasele I-V, fiind înscrişi 37 de elevi, învăţător fiind T. Ungureanu. Între 1907 şi 1917, sunt înregistraţi 18 copii cu vârsta între 1-14 ani, localul era închiriat, cu un post de învăţător şi diriginte I. Carlaţi.

            Moştenitorul acestei şcoli a fost Eugen Ghika, ridicând-o în anul 1897, după un model tipic al vremii, întâlnit în mai multe localităţi. A fost construită în timpul ministrului Spiru Haret.         Şcoala cuprinde două clase spaţioase, unde învăţau elevii claselor I-IV în ultimii ani, două săli unde locuiau învăţătorii şi cabinetul directorului. În prezent, în această clădire funcţionează Biblioteca comunală (imag. 5).

Imag. 5 Şcoala din satul Climeşti